Fact Checking articles on the 30th Anniversary of the Romanian Revolution (I): Most Shocking Revolution of 1989 Still Casts a Shadow on Europe (6 November 2019)

Because the Fall of the Berlin Wall on 9 November 1989 was such a foundational event, a gamechanger, for the survival of the regimes of communist Eastern Europe, articles on the 30th anniversary of the collapse of communism in the region appear to have clustered around this date.  Thus, articles on the Romanian Revolution of December 1989 have begun to trickle out in different languages.  I will address some of the claims in some of the articles in the following series.

Journalists are unfortunately at the mercy of their interlocutors when it comes to December 1989…

Most Shocking Revolution of 1989 Still Casts a Shadow on Europe

Romania’s transition from communism was far from peaceful.

November 6, 2019, 12:00 AM EST


An excerpt:
One man who’s witnessed Romania’s journey at close quarters is Mircea Gheorghe, a former policeman from Targoviste. His story starts in the revolution, when protesters feared the iron hand of the security service, the Securitate, and carries on through Romania’s troubled accession to the EU.  On Dec. 22, 1989, Gheorghe was on a training course in Bucharest when all officers were required to change into civilian clothes and head to where Ceausescu was due to speak. The square was only half full and the police were to make up the numbers. The reason only slowly dawned on him….The regime was dismantling rapidly. Stopped by Securitate officers, Gheorghe and his colleague were told to get back to base, where the military gave them weapons and took them to a cemetery in the west of the capital. They were told to seek out “terrorists” who were hiding there—only no-one was to be found. The officers were just being used as stooges to allow the army to show it was defending the revolution, he said.  “All of a sudden a military helicopter showed up and started shooting at us,” Gheorghe said. “Four or five of my colleagues were killed. I was lucky because I managed to hide and take cover.” The shock took an immediate toll: “A few days later I was completely grey. I was 31.”
The Most Shocking Revolution of 1989 Still Casts a Dark Shadow
Mircea Gheorghe outside the town hall in Targoviste.
Photographer: Rodney Jefferson/Bloomberg
What’s wrong with the above?
1) Mircea Gheorghe is a former policeman [most likely Militie, always a possibility undercover Securitate]
2) He was “on a training course in Bucharest” on 22 December 1989
3) He and the other officers were required to change into civilian clothes
4) Some of his police officer colleagues were killed by a military helicopter, but there were no “terrorists”
The cemetery in question is pretty clearly Ghencea.
Who is more credible about December 1989, Mircea Gheorghe, or the Olympic Sharpshooters who fought in Ghencea?   (And ahem, one would expect Olympic sharpshooters to know a thing or two about the weapons and munitions used by those they engaged…)

Romanian Olympic Shooter Downplays His Role in Revolution

From every revolution blossom legendary moments.
Paul Revere’s ride. Marie Antoinette’s beheading. A lone Chinese man blocking the path of a Red Army tank in Tien An Men Square.
Situations are magnified when performed in the theater of change.
But sometimes, in this chaotic environment, circumstances become muddled and legends exaggerated.
Last December, the world was entranced by an unfolding drama on the streets of Bucharest, Romania. Previously faceless citizens were voicing opposition to the repressive rule of dictator Nicolae Ceausescu.
In contrast to nearby Czechoslovakia, where the downfall of the Communist Party was accomplished peacefully, Ceausescu was being uprooted by force.
Daily televised reports showed mobs in Bucharest’s Palace Square chanting slogans and opposing the Securitat, the dictator’s private army that controlled the country through intimidation.
In 11 days of bloodshed, many riveting stories were reported. But perhaps none was as captivating as those about Romanian Olympic pistol shooters Ion Corneliu and Sorin Babii, who reportedly volunteered to flush out Communist forces and defend a military target.
Now, though, Corneliu, Romania’s three-time Olympian in pistol competition, says such reports were exaggerated.
“It’s just not true,” he said last week at the 1990 World Cup USA tournament at Petersen’s Prado Tiro Ranges in Chino.
Corneliu, 39, one of six Romanians on an international tour, downplayed his role in last winter’s fighting. He and Tiron Costica, the national team trainer, spoke about the revolution and its legacy with the help of U.S. national pistol coach, Dan Iuga, a Romanian who defected seven years ago.
“The shooters (mostly military personnel) were confined to their units,” Corneliu recalled. “They stayed put and fought from there.”
Corneliu, a major, won a gold medal at the Moscow Olympics and a silver at Los Angeles. Partially because of these performances, he recently was named president of the Romanian Shooting Federation.
During the 11 days that shook Romania, Corneliu had more important concerns than target practice at his military club in the Ghencea neighborhood of northeast Bucharest.
“During the first night of fighting, the captain of our (national) rugby team was killed and a couple others were wounded at our base,” Corneliu said. “Somehow the people were prepared to fight the regime. But you know, it is scary to start to fight. . . . They were shooting real bullets.”
Corneliu said the national shooting team missed the major battles because it was stationed outside the city center. He said that although most of the shooters were military club personnel, they were considered soldiers once the rapid-fire events began.
That was a few days before the actual fighting, Corneliu said. When it was apparent that independent movements from cities such as Timisoara were spreading throughout the country, army leaders were told to suppress the activists.
Commanders, however, emerged as a pivotal opposition force, and earned enormous prestige.
“When the time came for Ceausescu to leave, we received orders to defend our position against anybody who would try to attack,” Corneliu said. “We suddenly became part of the revolution.
“It was very lucky that the army was ordered not to move. If we had received an order to fight against the revolution it would have been a blood bath.
“The army was not trained for this kind of war in the city, and the psychological warfare. The Securitat already had alternate plans in case something like this happened. The army just wondered what it should do.”
In an effort to thwart revolutionaries, Securitat forces tried to overtake strategic points around Bucharest, including television, radio and telephone communication centers, the airport and Corneliu’s base.
Corneliu said Ceausescu’s forces wanted access to the base’s gunnery.
“They would shoot in our direction and we would answer,” he said. “But we didn’t know who was there or where they were.
“The terrorists had a lot of sophisticated equipment. So, even though they were small in numbers they could cover a great area. The Securitat ran the country, even the army.”
The loyalist sharpshooters were equipped with infrared telescopic sights and were able to pick off Romania’s revolutionary soldiers at night, the Soviet news agency Tass reported last December.
Whereas Corneliu and other Romanian national shooters were isolated in their fortress, Costica was among the thousands in Palace Square demanding Ceausescu’s ouster after 24 years of control.
Costica said the gripping, spontaneous scenes will stay with him forever.
“A separate group of security forces were dressed like riot police one day,” he said. “We were face to face with them. We asked them, ‘You’re our brothers. What are you doing?’ They did not say anything. They were unmoving, as if they were on drugs.”
Some of the poignant moments downtown occurred when armored trucks and tanks crushed people who tried to block their way. Corneliu said his brother, a doctor who worked in a hospital emergency room, treated some of those victims.
After a month’s traveling, the Romanians looked a bit weary but understood the importance of talking publicly about their country’s plight. Western curiosity has generated an endless stream of questions.
Four months ago, they would have been uncomfortable discussing the East European political landscape in the United States.
“(Before), when we left the country we couldn’t say anything,” Costica said. “We could never tell people that we didn’t believe in the Communist system but only played along because it was the only way to participate in what you wanted to do.
“Our athletes feel they have been persecuted by the system too. We didn’t get any special advantages. We would have been thrown in prison the next day if we said anything while out of the country.”
So now they talk. And they dream.
The political and economic realities have replaced the giddiness of those heady days just after Ceausescu and his family were executed.
To the west, there is the Hungarian question in Transylvania. The Romanians do not want the minority population there to join neighboring Hungary.
To the east there is the Moldavian question in the Soviet Union. The Romanians want to reunite with the Soviet republic. A secret pact by Hitler in 1939 allowed Moldavia’s annexation by the USSR.
Corneliu said he cannot predict the outcome of these pressing issues.
But revolutionary hero or not, he is proud to have played a role in determining Romania’s future.

Moreover, it is informative to read the reminiscences of the pilot of a military helicopter that flew to the Ghencea Cemetery during these days.  He recalls how the helicopter was attacked and damaged by a bullet type that was not in the arsenal of Romanian Defense Ministry forces at the time–i.e. suggesting that he like Corneliu and Babii above, had no doubt they were fighting a real enemy, the “terrorists” dismissed by the former policeman, Mircea Gheorghe…


Domnule căpitan-comandor (r) Adrian Constantinescu, în decembrie 1989 eraţi pilot militar încadrat la Regimentul 61 Elicoptere, care se afla la Titu-Boteni….

– Revenim? Ce s-a întâmplat când aţi ajuns la „Ghencea”?

– A început să se tragă în noi… I-am spus domnului Mateiciuc: „Priviţi, din dreapta se trage în noi în draci! Deja au început să ne ia bine în cătare!”. Tirul se concentra din ce în ce mai mult asupra elicopterului. Fiind gloanţe-trasoare, puteai să le vezi.

– Ştiu că elicopterul “Puma” nu avea blindaj…

– Nu. Ne-au ciuruit elicopterul, dar am avut noroc să nu ne lovească vreun glonţ, piloţi şi mecanic. Dar, din rezervoare curgea combustibilul ca prin sită. În mod normal, rezervoarele aveau un strat de protecţie dintr-o soluţie specială, care, după ce trecea glonţul, se solidifica şi astupa gaura. Dar cred că rezervoarele noastre erau simple… Domnul Mateiciuc a zis: „La vale!” Şi am plecat de-acolo, pe la „Drumeţul”, printre blocuri. În mintea noastră era următorul lucru: „Dacă zburăm la nivelul blocurilor, nu vor mai trage în noi, să nu lovească blocurile.”

– Artileria antiaeriană a tras? Mă gândesc că poate aveau aşa ceva la Minister…

– Nu, nu a tras.

Cum a fost afectat elicopterul?

– Grav. Prin partea stângă trecea conducta instalaţiei hidraulice, de grosimea unui creion. A fost spartă de un glonţ foarte subţire, probabil de 5,5 mm. Mă întreb, cine avea pe vremea aceea aşa ceva? Trecusem de locul unde astăzi se află complexul comercial „Billa” când ni s-a aprins hidraulica stângă, ne-am uitat la indicator, am văzut că scade presiunea… Poate ştiţi, foarte mulţi au murit din cauza defectării instalaţiei hidraulice, pentru că atunci comenzile devin foarte rigide. Abia dacă doi inşi pot să le controleze. Şi, pe măsură ce părăseam cartierul „Drumul Taberei”, uşor comenzile elicopterului nostru începeau să se îngreuneze. Ne-am apropiat de locul în care autostrada spre Piteşti se intersectează cu calea ferată care duce la Roşiorii de Vede. Şi am aterizat acolo, cu vreo 200 de metri până în calea ferată. Dar nu în câmp, pe arătură, pentru că veneam perpendicular pe direcţia arăturii şi ar fi existat riscul să ne răsturnăm la afundarea roţilor în arătură. Am venit cu uşoară viteză de înaintare, uşor rulaj, comenzile fiind dificil de stăpânit. Şi am auzit în cască pilotul unui alt elicopter care se îndrepta spre Boteni că se văita că a încasat un glonţ în fesă. Noi l-am rugat să anunţe la unitate despre soarta noastră. După aproximativ o oră, o oră şi jumătate, a venit un elicopter pilotat de Octavian Tudor şi Eugen Suciu, cu o echipă tehnică. Am luat toată muniţia de pe elicopterul nostru şi am plecat la unitate.

Col. Florea Lazarescu (D.S.S. Directia a 5-a, sursa, Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei): “Aprindeti Luminari pentru Generalul Iulian Vlad!” (Democratia, iulie 1991)


nr. 140 pe “lista teroristilor” (p. 18):  U.M. 0666 Buc. colonel, retinut in noapte de 23/24.12.1989 in fostul sediului al C.C.  http://www.danbadea.net/2009/12/21/documente-inedite-lista-teroristilor-din-decembrie-1989-2/


Lăzărescu, Florea Aprindeţi lumânări pentru generalul Iulian Vlad : [interviu] / cu Florea Lăzărescu ; realizat de Eugen Florescu. – Bucureşti, decembrie 1989 Democraţia. – Anul 2, nr. 3, iul.1991. – p. 3. https://arhiva.bibmet.ro/Uploads/Revolutia%201989.pdf


Mihail Montanu, Rechizitoriul v. 1990

Mihal Montanu este citat de multe ori in Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei.  Interesant de constatat este cum s-a evoluat memoria/povestea lui Montanu dupa 1990…
În mod deosebit este relevantă pentru înţelegerea „cazului Trosca” declaraţia martorului Montanu Mihail, membru CFSN, (Comisia Senatorială, Stenograma nr.14 din 10.11.1993 – dos.J.I.4, vol.169). Acesta a relatat următoarele: „La un moment dat, pe 23 decembrie, vine generalul Militaru şi zice: „Ne atacă teroriştii – securitatea!”. Vlad, care era şi el prezent, a spus: „Ai mei, am dat ordin să fie consemnaţi în unităţi, iar dintre ai mei, singurii care au forţă de izbire sunt cei de la Brigada antiteroristă, ori comandantul lor e aici, se jură cu mâna pe scriptură că ai lui sunt în cazarmă, iar armamentul e sigilat.” Militaru îl acuză: „Nu se poate, pentru că sunteţi trădători”. Înainte de venirea generalului Militaru, eu am stat de vorbă şi cu Ardeleanu şi cu Neagoe şi cu Vlad, au dat în scris că unităţile sunt consemnate în cazărmi, armamentul este sigilat şi au făcut şi un jurământ de credinţă pentru patrie şi revoluţie. Cert este că foile acelea două, mi-au fost subtilizate din buzunar şi au dispărut. Pe 23 decembrie, după-amiază, generalul Militaru a dat ordin să plece cineva să verifice unitatea USLA… [p. 265]



In mai 1990, Montanu isi aducea aminte cam diferit ceea a ce au relatat sefii Securitatii Generalii Vlad si Neagoe atunci…

“…numai detaliile pe care li le-am cerut privind dispozitivul subteran din Piata Palatului, generalul Vlad mi-a spus ca nu cunoaste nimic in acest sens, in vreme ce generalul Neagoe [DSS V-a] mi-a desenat o schita aproximativa, dar in privinta fortelor, care atacau din subteran a spus ca nu stie nimic si ca intregul efectiv al unitatii sale s-ar afla in cazarma, ceea ce nu s-a confirmat.”



Mihai Montanu, interviu luat de Horia Alexandrescu, “Marturii din Linia-ntii (VII), Tineretul Liber, 13 mai 1990, p. I; II-a. (Library of Congress)

Cornel Mihalache: “Partidul Comunist si Armata hotarati sa sacrifice Securitatea…Securitatea nu raspunde la provocari, lasand armata fara inamic” (min. 21, Televiziunea la Zidul Revolutiei, 2014) (II)


Fullscreen capture 722019 73430 AM

Una dintre cele mai jalnice–si sunt multe–scene (inscenari) ale filmului.  Dupa ce Dan Voinea spunea ca n-a existat nici un terorist in zona B.C.U.-ului, si Cornel Mihalache clarifica deci nu era vina lui Nicolae Ceausescu, urma o discutie despre cine avea responsabilitatea pentru distrugerea bibliotecii…o anumita ofiter din Armata Mircea Muresan, omul care mai tarziu, sosit General, a semnat teza de doctorat a lui ASR Principele Radu despre “Biblioteca in flacari”…Cornel Mihalache se confrunta cu Principele Radu cu aceasta “contradictie” si Principele Radu incearca sa se apare…numai ca totul e bazat pe o minciuna…ca n-ar fi existat teroristi atunci…mai ales in zona Palatulul Regal…totul in filmul lui Mihalache este analizat si judecat…fara context

Met Officials Visit Rumania To Help With Damaged Art

BUCHAREST, Rumania, Jan. 18— Rumania’s National Museum of Art, severely damaged in last month’s popular uprising, was visited today by two senior officials of the Metropolitan Museum of Art who said they wanted to see whether American art institutions could help in the restoration.

”We are here in collegial solidarity,” said Philippe de Montebello, the director of the Metropolitan, who arrived here on Wednesday afternoon with Everett Fahy, the Metropolitan’s curator of European paintings.

They were guided through the storerooms Wednesday and today by Theodor Enescu, the new director of the Rumanian museum, and members of the staff who showed the visitors Rumanian and Italian works that had been holed by bullets and melted by fire.

”We came to see the extent of the damage and to explore ways we could be helpful,” Mr. de Montebello said halfway through the tour. He said he would report to a meeting of American art museum directors later this month on the Rumanian museum’s need for restoration laboratory equipment, microscopes and rice paper to cover the damaged works.

”It is not impossible that a few selected paintings, possibly with one of the Rumanian restorers, will be brought to the Metropolitan for work,” he said.

Bullets and Broom Handles

The Metropolitan’s restoration staff has an international reputation, he said, having assisted the Prado Museum in Madrid in restoring some of its paintings. Asked whether the Metropolitan restorers had experience with bullet holes, Mr. de Montebello said: ”If a broom handle accidentally is stuck in a canvas, the canvas doesn’t know the difference from a bullet hole.”

The first hint that the museum’s huge collections, including Old Masters, might be in danger last month came when a group of people knocked at the door and demanded ”the goods.”

That was the morning of Dec. 22. The day before, President Nicolae Ceaucescu had spoken from across Palace Square at his central committee building and, after being interrupted by booing and shouting, had primised ”bunuri” – ”the goods” -to his repressed people. Now the large square was full of restive Rumanians again.

”What we were afraid of was thieves,” said Codruta Cruceanu, a member of the museum’s staff of 60.

She and the others, aided by art students, Bucharest painters and ordinary citizen volunteers, began moving thousands of paintings and other artworks to a second-floor storage room. They left a Rembrandt, a Jan Bruegel, some Memlings and a large El Greco on the walls.

”We never expected shooting,” Miss Cruceanu said.

Museum Becomes a Fortress

But that afternoon, a few hours after Mr. Ceaucescu and his wife had fled the capital by helicopter, hundreds of members of his elite bodyguard, the so-called Special Troop, entered the museum and turned it into a fortress.

The bodyguards were armed with bazookas, machine guns and sniper rifles and they began firing at people in the square and at units of the Rumanian army that had joined the popular uprising. Another unit of the Special Troop did the same thing in the venerable library of the University of Bucharest across the square.

Miss Cruceanu said the bodyguards, who were part of the Ceaucescu state security forces called Securitate, had entered the museum mostly by the skylights from the old royal palace, which is part of the same buildling complex as the art museum. One floor of the museum is in fact directly above the former palace throne room, which Mr. Ceausescu had used for state ceremonies.

Within a short time, army forces were firing back at the museum and at the university library. The shooting resumed Dec. 23 and continued night and day until Dec. 25. All of the museum’s windows were shot out and there are holes in the walls big enough to drive a car through.

Fires broke out on all three floors of the museum, and at the library, the Securitate troops set fire to the building before retreating into deep underground tunnels that lace the capital.

In the museum the fires destroyed the entire archives of the graphic arts department and the decorative arts department. ”Decades of work were burned up,” said Miss Cruceanu, including embroidery studies by Anka Lazarescu, icon studies by Anna Dobjanschi and momument studies by Liana Tugearu. The museum’s restoration laboratory was also burned out.

Rumanian Paintings Damaged

Of the various collections, 75 Rumanian paintings from the 19th and 20th centuries were damaged, although most of the works of Nicolae Grigorescu, an Impressionist who is regarded as Rumania’s greatest painter, were preserved because they had been taken down earlier so that the exhibition room could be repainted. Miss Cruceanu said that 45 other paintings and 10 sculptures had been seriously damaged and that at least 10 paintings had been burned ”beyond recognition.” Among the damaged works are a 17th-century painting of Hercules by Luca Giordano, ”Mother With Child” by Allesandro Allori, ”Samson Destroying the Temple” by Giulio Procaccini, and a 16th-century Italian Annunciation scene. Four Rumanian icons were hit by bullets.

Of four large tapestries on the third floor, one was almost completely burned.

Mr. de Montebello and Mr. Fahy were originally scheduled to be received by Alexandru Cebuc, whom Mr. Ceaucescu had appointed director of the museum. But earlier this week Mr. Cebuc, whom Miss Cruceanu described as a dictator himself, was ousted by the Minister of Culture, Andrei Plesu, and replaced by Mr. Enescu.

Compared to the university library, where irreplaceable manuscripts were incinerated by the Securitate forces, the museum collections, having been largely brought to safety, were for the most part preserved.

But it will be many months before the museum can reopen. It still smells of smoke, and the construction crew replacing the windows and bricking up the gunfire holes leaves something to be desired. ”They are from the Carpati Enterprise, which worked on Ceaucescu’s building projects,” Miss Cruceanu said. ”Yesterday we found them building a fire on the second floor to keep warm. It would be simpler to start the museum anew from the ground up.”

One of the very few visual displays in the museum is a huge color poster showing Nicolae and Elena Ceaucescu standing with some Rumanian children in national costume. Workers painted a caption, ”The Most Beloved Masters,” above it and then put yellow and red devils’ ears and swastikas on the faces of the pair. Miss Cruceanu said that the museum had been forced to display a large portrait of the Ceaucescus in a field of wheat during the dictatorship, but that, mercifully, it was gone now.

Photo: ”Portrait of a Woman,” by Sava Hantia, one of many recently damaged works at the Rumanian National Museum in Bucharest, being examined by Philippe de Montebello, right, director of the Metropolitan Museum, and a curator, Everett Fahy. (Associated Press for The New York Times)




Ing. Dan Iliescu, Muzeul de Arta

Pe la ora 21 [22 decembrie 1989] au aparut parasutistii din Boteni.  Incepusera sa traga si TAB-urile in Palat.  Sarisera in aer toate geamurile.  Aveam senzatia ca trag in noi trupele speciale.  Se tragea din Athenee, din B.C.U., de peste tot.

In pauzele de tir, mai ieseam si afara.  Pe la miezul noptii am vazut cum a luat foc B.C.U..

S-a tras din Muzeu permanent. Aveam impresia ca se trage de la parter, de la arta feudala….Armele lor sunau altfel. Aveau o cadenta sanatoasa. A doua zi si in zilele urmatoare am gasit gloante in Muzeu. Nu erau gloante obisnuite. Aveau un virf tesit. Pareau imbricate intr-o camasa de plumb. Era un calibru intre cinci, cinci si ceva. N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont. I-am rugat sa ne lasa macar de amintire. N-au vrut! Au zis ca au nevoie pentru identificare. Au notat de unde le-au ridicat.”

Ion Zubascu, “Misterioasa revolutie romana,” Flacara, 19 decembrie 1990, p. 11.


Col. (r) Ilie Stoleru, interviu luat de Mihail Galatanu, Flacara, (nr. 29, 22 iulie 1992), p. 7.

La ce fapte ati fost martor si ati participat in noaptea de 22 spre 23 decembrie?

I.S.:  […Cu o masinaARO am plecat sa verific cele 11 obiective avute in grija…] Am incercat, in jurul orei 1,30 (noaptea), sa verific dispozitivile.  Masina in care ma aflam a primit o rafala trasa dintru-un ARO civil alb.  Pe o straduta care da spre Antiaeriana am primit (ma aflam intru-un ARO al armatei) o alta rafala de pistol automat, care a taiat crengile copacilor din fata noastra, iar ele au cazut pe capota din fata masinii.

Nu putea veni de la o alta formatiune a armatei?

I.S.:  Nu putea veni, deoarece eu cunoastem amplasamentrul trupelor din zona….

Ce armament aveau in dotare formatiunile numite teroriste?

I.S.:  Aveau arme cu amortizoare, cu mecanisme cu luneta, pentru lupta pe timp de noapte (in ,infrarosu’), gloante cu cap-vidia.  Armament foarte modern.  Comisiile civile si militare nu si-au dus treaba (de elucidare) la capat.  Cu mine ce putin, comisia trebuia neaparat sa stea de vorba, dar cu mine n-a vorbit nimeni.  In fata comisiei lui Nicolaescu nu m-am dus fiindca, va spun drept, am avut retineri.  Toate casele (locuintele) din preajma C.C.-ului trebuiau luate pe liste de la I.C.R.A.L. si verificate….

Cum era ,scenariul’ luptei?

I.S.:  In jurul orei 17,00, se tragea din spate de la ,Cina’ (dir directia strazii ,Golesti’) un foc.  Ii raspundea altul din Piata Palatului, apoi urmau serii (rafale) si incepea un foc concertat.  Scenariul a fost repetat zilnic (citeva zile la rind).  Dupa ora 19,30-21,00, scenariul incepea iarasi cu focuri, care durau toata noaptea, dar nu mai era concertata.  In timpul zilei, mai rar.  Din investigatiile pe care le-am facut, am gasit urme de singe prin cladirile prin care am intrat, dar nu existau acolo (nu erau lasate) cadavre, sau gloante ramase.  Cind a inceput sa arda B.C.U., am anuntat pompierii, dar ei au ajuns abia dupa patru ore!!

Sa revenim la faptele stranii, fara explicatie…

I.S.:  Capitanul Ciontea, comandantul batalionului de geniu-aviatie–aflat in subordinea mea–mi-a raportat ca in hotelul Ambasador au fost aciuati teroristi.  Cind s-a deplasat acolo o chipa din brigada antiterorista a gasit trei insi coborind pe scari, imbracati in fulgarine.  Le-a spus:  ,stati, nu trageti, ca va seceram!”  I-au perchezionat.  Sub fulgarine aveau un intreg arsenal.  Pe diferite ,rafturi’ interioare, aveau, pe dedesubt, cutite incovolate, tepi, sisuri, cirlige.  Si dincolo, pe partea cealalta, aveau arme de foc.  Ce s-a intimplat cu ei, cine i-a luat, unde i-a dus?

Ati mai gasit ceva asemanator si la alte hoteluri?

I.S.:  La hotel UNION, cel de linga cofetaria–TURN, s-a mai intimplat ceva.  Am primit telefon de la directorul hotelului ca au aparut 30 de insi care s-au dat drept militieni in misiune.  Ziua stateau in camere, iar dupa caderea noptii plecau in oras.  Noaptea dispareau.  Asta se intimpla pe 24 decembrie, la orele 16,00.

Alte evenimente care dau de gindit?

I.S.:  Cind mi-am mutat punctul de comanda in Piata Valter Maracineanu, acolo, vizavi, se gasea un bloc unde locuiau doar militari si salariati ai M.I.

Ce se-ntimpla acolo?

I.S.:  Cum actionau:  cu lumini si perdele in diagonala.  Acolo se gasea, probabil, un ,punct de comanda’ ai teroristilor.  Se comunica undeva in alta parte.  Cercetind blocul, am ajuns la o anumita incapere.  Am gasit-o sigilata.  Am rupt sigiliul si am intrat.  Erau pahare si mucuri de tigara pe jos, fara mobile inauntru.  De acolo se semnaliza.


Viorel Neagoe (C.C.-ul dupa ora 17,30 22 decembrie)


Nu am apucat insa sa le amplasam pentru transmisie pentru ca in jurul orei 17,30, dupa ce o rafala a spart un geam la etajul I al C.C.-ului, ca la un semnal, s-a deschis focul asupra Pietei de la toate geamurile cladirilor care marginesc piata, mai putin C.C.-ul. Timp de circa 5 minute s-a tras in sus probabil pentru ca, desi ma asteptam ca Piata sa se transforme intr-o baie de singe, oamenii au fost lasati sa se imprastie sau sa se ascunda pe sub camioane.  Dupa un timp insa gloantele au inceput sa coboare, lovind ici, colo, cite un civil, dar tirul era concentrat asupra TAB-urilor (5 la numar) care erau amplasate in dreptul Directiei a V-a.

In momentul cind am vazut ca focul nu se mai opreste, am rugat prin statie sa ni se trimita ajutor militar de urgenta.  Focul a fost continuu timp de 80 minute pina cinda, in sfirsit, in piata au aparut 6 tancuri care s-au raspindit in evantai in fata carului si au tras cu mitralierele asupra cladirilor din jur.  Din acel moment focul din partea opusa a incetat, ca dupa 20 de minute sa se reia cu aceeasi intensitate.  Dupa mai multe astfel de reprize, in ,Sala diplomatiilor’ din Consilul de Stat a avut loc o explozie, in urma cariea flacarile au izbucnit violent.  Au chemat pompierii, tot prin intermediul turnului si acestia au venit in circa 10 minute.

Dupa aceea flacarile au izbucnit la cupola B.C.U.-ului, dar se pare ca asta s-a intimplat dupa ce se mistuise tot ce era inauntru.  Schimbul de foc a continuat mult timp, pina cind cei din tancuri au inceput sa traga cu tunurile asupra cladirii Consilului de Stat.  In urmatorul interval de timp, cei care trageau din Consiliu au inceput sa se urce spre etajele superioare, in final iesind pe acoperis circa 10-12 insi imbracati in pantaloni negi si camasi cu mineca scurta.  Desi au fost somati de mai multe ori–circa 15 minute–sa se predea ca li se garanteaza viata, acestia continuau sa fluture drapele rosii.  La un moment dat unul din ei a luat o mitraliera unui tanc din fata noastra i-a secerat pe toti (se pare deci ca cei in cauza nu aveau voie sa se predea vii).  Pe doi dintre acesti tipi, prinsi de catre revolutionari in jurul orei 19,00, i-am vazut de la 2 metri distanta si aratau a mercenari arabi, dupa culoare si echipament (au fost dusi in C.C., dar nu stiu ce s-a intimplat cu ei)…

Revolutia Romana in direct vol. I, (Bucuresti, 1990), pp. 245-248.



Cornel Mihalache: “Partidul Comunist si Armata hotarati sa sacrifice Securitatea…Securitatea nu raspunde la provocari, lasand armata fara inamic” (min. 21, Televiziunea la Zidul Revolutiei, 2014) (I)

alta pelicula…aceeasi mizerie…de catre regizorul Cornel Mihalache (Televiziunea la Zidul Revolutiei…vezi si Amistia are calibrul 7,62 mm si Piepturi goale si buzunare pline)


surse “credibile” pentru Mihalache (desigur, partidul comunist si Armata de vina…Securitatea Alba ca Zapada)

1) Dan Voinea:  (un om care i-a dat drumul celor arestati ca teroristi…)



2) Constantin Corneanu (demonstrantii au scandat “fara comunisti” si totul a plecat de la asta…Ion Iliescu, vechiul activist de partid…de vina):


Interviu cu istoricul Constantin Corneanu. ”Pe 22 decembrie 1989, o reţea secretă de rezistenţă a PCR a deschis focul (I)”

În condiţiile în care mulţimea din Piaţa Palatului scanda ,,Fără comunişti!, Fără comunişti!”, preconizându-se astfel o epocă nouă, precum şi al apariţiei lui Ion Iliescu, considerat ca fiind un apropiat al lui Mihail S. Gorbaciov, sunt de părere că o reţea secretă de rezistenţă a PCR (Reţeaua internă „246” din subordinea Direcției de Informații a Armatei/DIA) a deschis focul. Motivaţia?! Onoare şi fidelitate împinse până la extrem, naţionalism exacerbat, fanatism?! În fundamentarea unei astfel de ipoteze se pot exemplifica câteva acţiuni:

În Raportul preliminar al Serviciului Român de Informaţii privind evenimen­tele din decembrie 1989 se menţionează faptul că, în perioada 22 decembrie 1989 – 6 ianuarie 1990, la Institutul Medico-Legal Bucureşti au fost aduse persoane decedate prin împuşcare, despre care personalul militar şi medical din institut afirma că sunt terorişti. Cadavrele erau întotdeauna aduse de maşini militare şi însoţite de ofiţeri MApN, iar întocmirea documentelor de predare se realiza într-un birou în care nu intrau decât aducătorii, procurorul, criminaliştii şi medicul de gardă. Cele enumerate mai sus îmi întăresc convingerea că acea grupare secretă de rezistenţă a PCR, formată din diverse persoane aflate în diferite funcţii din viaţa civilă şi militară, şi aflată în susţinerea logistică, şi nu numai, a DIA, a trecut la acţiune, însă fără o raţiune politică şi fără o perspectivă de viitor.

Privind lucrurile din această perspectivă, putem înţelege astfel, mai uşor, faptul că după execuţia lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, pe 25 decembrie 1989, atacurile teroriste au încetat ca prin farmec. Într-un interviu pe care l-am realizat, în septembrie 2011, cu viceamiralul (r) Ștefan Dinu, fost șef al DIA în decembrie 1989, acesta a recunoscut existența acestei rețele interne „246”, însă a declarat că ea s-a numit, mai apoi, „276” iar componenții ei nu au putut lucra deoarece DIA nu reușise să realizeze dotarea membrilor rețelei cu aparatură de emisie-recepție.

Menționăm faptul că această „Rețea internă 246” din cadrul DIA s-a născut cu ajutorul și sub atentul control al Secției pentru Probleme Militare și Justiție a CC al PCR. Plecând de la afirmațiile colonelului (r) Remus Ghergulescu, fost comandant al Batalionului 404 Cercetare, care susține că au existat, în decembrie 1989, luptători din Rețelele „R” (a MApN) și „S” (a DSS), se încearcă o discretă manipulare a adevărurilor privind originea acestei rețele și a responsabililor pentru destinul ei. O rețea care se poate identifica cu fidelii regimului Ceaușescu? O rețea care a manipulat masele în tumultul Revoluției Române sau care s-a implicat în lupta pentru putere începută de către diferitele grupuri aflate, în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, în clădirea fostului CC al PCR?





Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Ionel Dumitrescu (inginer colonel în cadrul Secţiei cu înzestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei, principală atribuţie de serviciu, asigurarea cu tehnică de propagandă specială – război psihologic ), mitingul din 21 decembrie

Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Silviu Curticeanu (seful Cancelariei prezidentiale), mitingul din 21 decembrie

Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Col. Florea Lazarescu (sef serviciu operatii si tehnic, Directia a 5-a), mitingul din 21 decembrie

Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Constantin Manea (sef de cabinet al lui Ceausescu), mitingul din 21 decembrie

În legătură cu cele afirmate prin paragraful anterior, este important a se reţine declaraţia martorului Dumitrescu Ionel, audiat la sediul SPM, la data de 30.10.2017 (vol.II – Declaraţii, f.292-298). Acesta a relatat că „În decembrie 1989 eram ofiţer al MApN, cu gradul de inginer colonel în cadrul Secţiei cu înzestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei. Unitatea unde activam purta numărul 02348 şi avea în subordine UM 02381 şi UM 02487 Bucureşti. Ocupam funcţia de ofiţer I, având ca principală atribuţie de serviciu, asigurarea cu tehnică de propagandă specială – război psihologic (….) La 21.12.1989 de la unitatea unde activam au fost trimise patru autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul, respectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Română. Aceste autospeciale s-au aflat sub comanda lt.maj. Grumaz Alexandru. Conform planificării, cele patru autospeciale au fost instalate. Afirm în deplină cunoştinţă de cauză că una dintre autospeciale a fost sursa sunetului de joasă frecvenţă cu efect de panică, sunet care a provocat dezordine în mulţimea adunată în Piaţa Palatului, cu ocazia mitingului popular convocat de preşedintele Nicolae Ceauşescu. În timp,s-a acreditat ideea conform căreia acest sunet a fost generat de sovietici sau americani, însă realitatea este că sunetul a fost generat de una dintre cele patru autospeciale dispuse de UM 02348 Bucureşti în perimetrul pieţei. Semnalul de panică a fost opera propagandei speciale la inamic (….) Precizez că acel sunet cu efect de panică, înregistrat pe două benzi magnetice a fost probabil importat. Anterior datei de 21.12.1989 nu a existat nicio situaţie în care respectivele benzi să fie scoase pe teren. Este important de precizat că cele două benzi nu au apărut ca fiind înregistrate în
evidenţele unităţii. La 21.12.1989 ele au fost scoase şi folosite în premieră (….) Din câte cunosc de la persoanele cu care am intrat în contact, cele două benzi cu efect de panică urmau a fi folosite în timpul discursului preşedintelui Ceauşescu, doar dacă s-ar fi ivit ocazia. Concret, această ocazie s-a ivit atunci când anumite persoane infiltrate în rândul manifestanţilor au declanşat acţiuni diversioniste cu scopul de a sparge mitingul. Este vorba de împunsături cu diverse obiecte contondente şi ascuţite, victimele acestei acţiuni fiind în special femeile. Busculada a fost creată dinspre exterior spre interior, fiind generată o mişcare ce nu a putut fi controlată. În acel moment, a fost declanşat sunetul cu efect de panică existent pe benzile respective. Rezultatul acestor acţiuni este binecunoscut. Precizez că, Mircea Andrievici (comandantul UM 02487 Bucureşti) nu a luat singur decizia de folosire a acestui sunet cu efect de panică, ci doar după ce s-a consultat cu mine şi Ionescu Dan (comandantul UM 02381 Bucureşti). Împreună am decis să experimentăm pe viu folosirea acelui sunet. Cunoşteam la modul teoretic ce efecte poate genera difuzarea unui astfel de sunet. Sunetul era emis pe o bandă de joasă frecvenţă şi odată generat crea efecte de panică maximă, în funcţie de subiecţii asupra cărora acţiona (….) Benzile cu sunet de panică au fost distruse prin ardere în seara zilei de 21.12.1989. Pentru realizarea acestui sunet de panică se folosesc huruit de blindate, împuşcături de mitraliere grele sau uşoare, explozii (petarde, grenade). În acest fel, este posibil ca zgomotele unor explozii de grenadă sau petarde raportate de unii martori să fie generate tot de emiterea sunetului respectiv.”
Analiza acestei declaraţii confirmă ceea ce foarte mulţi participanţi la miting au declarat că au simţit în timpul discursului preşedintelui Ceauşescu Nicolae. Mai mult, şi foarte important, este faptul că dezorganizarea mitingului a fost provocată şi prin implicarea directă a unor cadre MApN ce activau în cadrul unei unităţi cu profil special . Martorul citat nu a dorit să precizeze dacă, pentru folosirea celor două benzi magnetice, a avut girul structurilor superioare din cadrul MApN. (pp. 56-58)

The date of Ionel Dumitrescu’s testimony above is 30.10.2017…only his revelations had been “leaking” for some time:



Of course, this decontextualized (more below) revelation had been bumping around for years already.  Where?  Why among former securisti and in the media favored by them, for example, Dan “Felix” Voiculescu’s Jurnalul National in 2004 (this is the year that a then marginalized Vladimir Tismaneanu wrote op-eds at JN but defended himself by saying it was not as bad as it now appears because Felix had not been officially declared as having had Securitate ties, and the articles quoting the V-a Securitate officer below are cited by Maria Bucur as credible sources on what transpired on 21 December 1989…you can’t make this stuff up!):


16 Apr 2004 – 00:00

Dupa 14 ani, doi fosti ofiteri cu functii inalte in Securitate fac dezvaluiri spectaculoase despre esecul mitingului din 21 decembrie 1989. Patrunderea intrusilor in Piata Palatului a fost premeditata. In mod inexplicabil, unitatile de control antitero nu au fost anuntate de organizarea mitingului.


19 Apr 2004 – 00:00

Un ofiter de Securitate cu rang inalt povesteste cum fost creata panica in Piata Palatului, de un vuiet teribil produs de o instalatie amplasata pe o masina a Armatei. Zgomotul si grupurile de agitatori au facut ca mitingul sa scape de sub control, iar manifestantii sa rupa randurile, aruncandu-si pancartele si fugind din piata, sub ochii lui Ceausescu.

Un ofiter cu functie inalta in fosta Directie V sparge tacerea, facand dezvaluiri senzationale despre momentul in care mitingul convocat in Piata Palatului, in dimineata zilei de 21 decembrie ‘89, s-a intors impotriva lui Ceausescu. Sub protect ia anonimatului (la care va renunta la un moment dat), martorul ocular relateaza experient a “provocarii” (cum o numeste el), accentua nd doua aspecte de importanta majora. Unul este zgomotul infernal care a semanat groaza in zecile de mii de ocupant i ai pietei. Al doilea este prezenta unor grupuri de barbati ale caror actiuni au amplificat panica.

  • Jurnalul National: Unul dintre cele mai importante momente de la acea manifestatie a fost vuietul care s-a auzit si care i-a ingrozit pe oamenii care se aflau in piata si au inceput sa se imbulzeasca. Unde va aflati in acel moment? Ma aflam in fata sediului Comitetului Central sub balconul principal. Zgomotul s-a produs in doua reprize, la intervale scurte de timp. A fost sub forma unui vuiet asemanator lansarii unei rachete. Dar foarte interesant pentru ca frecventa vuietului a fost atat de puternica incat chiar prin masa aceea de oameni simteai cum iti vibreaza stomacul. In nici un caz nu s-a produs in nici una dintre masinile televiziunii. Toate aceste mijloace ale televiziunii fusesera amplasate de-a lungul cladirii CC, pe fatada, foarte aproape de spatiul verde.Erau vreo trei masini. Chiar in dreptul Bibliotecii Universitare a venit, fara sa fie anuntata si fara sa stiu de existenta ei, o masina de la Armata, de marimea unui microbuz tv, deasupra careia se aflau difuzoare de la instalatiile de sonorizare. Era de culoare kaki si cu numar de armata. Numai ca ofiterii care au fost la Biblioteca Universitara, care faceau parte din Comandamentul Bucuresti m-au informat ca zgomotele respective s-au produs de la aceasta masina a Armatei. Deci avea difuzoare deasupra.
  • Ati mai vazut inainte astfel de masini ale Armatei?Cand avea loc un miting in afara de mijloacele acestea de la televiziune, obligatoriu solicitam sprijin, daca era nevoie, si de la Armata, dar si prin mijloacele noastre. Noi aveam un Mercedes pe care era montata o statie de un kilowat. Masina aceasta ulterior i-am dat-o lui Dan Iosif de-a dus-o in piata si s-a laudat ca a capturat-o de la Securitate.


  • Difuzorele pentru miting unde erau?Erau si in fata CC si de o parte si de alta incat sa acopere toata piata. Erau multe. Dar toate erau dirijate de carele de reportaj si de masinile de sonorizare. De la ei este exclus sa se fi produs vuietul.
  • Dupa vuiet ce s-a intamplat?Nu se crea busculada numai din cauza vuietului. Ulterior am aflat, dupa ce s-a evacuat piata, ridicandu-se obiectele care au ramas in piata (lozici rupte, obiecte de imbracaminte), cei care au fost pe latura dinspre Consiliul de Stat, la semnalul care s-a primit al zgomotului respectiv au scos suportii lozincilor si am gasit aproape o suta de astfel de mijloace, un gen de furci. Suportul de lemn si partea de sus tepi. Au intepat indeosebi femeile care erau prin apropiere, ele au tipat, s-a creat busculada si in felul acesta s-a produs dezordinea din piata. S-au aruncat si doua petarde pe latura dinspre Magazinul „Muzica”. Imediat cum a inceput sa se evacueze oamenii din piata, masina aceasta cu numar de Armata a disparut foarte repede.
  • Ati gasit dupa miting magneti pe la boxe, pentru ca s-a vehiculat si aceasta varianta pentru producerea vuietului?Nu, nici vorba de asa ceva. Zgomotele care s-au produs erau ca suieratul unei rachete.Ne-am uitat pe cateva fotografii de-atunci si nu apare masina aceea cu numar de Armata.
  • Cand credeti ca a disparut?La putin dupa vuiet. Era chiar in fata Bibliotecii, pe latura dinspre piata.
  • Ofiterii Directiei pe care o conduceati au facut fotografii, au luat imagini de la miting?Da, am inregistrat pe camere video tot mitingul, dar dupa evenimente imaginile au disparut. Mai mult, vreau sa va precizez ca Directia a V-a a fost luata in paza Armatei la 22 decembrie, la ora 14:00. Ulterior, desi era sub paza, la 23 decembrie s-a tras in ea. In acea zi, cei de la Armata au venit cu camioanele si au luat toate fisetele din Directie si apoi sediul a fost incendiat.
  • Pe imaginile dumneavoastra se vedea aceasta masina?Sigur ca da. Le-am urmarit imediat dupa miting si le-am examinat cu atentie, dar au disparut, cum v-am spus, toate, precum si alte bunuri. Cu toate ca sediul era luat in paza, de acolo s-au distribuit munitie si armament.
  • La ce ora s-au auzit vuietele si petardele?Zgomotul s-a auzit la aproximativ 20-25 de minute de la inceperea mitingului. S-au aruncat si cele doua petarde in momentul in care a inceput sa se creeze busculada. Ca sa mareasca amploarea busculadei s-au aruncat cele doua petarde. Vuietul a constituit semnalul si pentru cei care trebuiau sa actioneze cu furcile.



A fost o diversiune psihologica reusita

Click pentru a mari imaginea
APEL. “Alo, alo, tovarasi! Ramaneti linistiti pa locurili voastre!”

Prezenta unei masini cu numar de Armata la mitingul din 21 decembrie ne-a fost confirmata si din alte surse. La prima vedere, lucrurile ar fi, asadar, clare: vuietul a fost produs, voit, de o instalatie aflata pe o masina a Armatei. Incercand sa descifram enigma acelui miting, ajungem usor la concluzia ca premisa nu-i neaparat adevarata. Masini cu numar de Armata aveau la acea data si Directia a IV-a (Contrainformatii Militare) a Departamentului Securitatii Statului, si Centrul de Informatii Externe, structura de spionaj a Securitatii. In fond, prima modalitate de camuflaj deosebit de eficienta pe care o folosesc pe orice meridian al lumii institutiile de informatii este aceea de a se prezenta de la Armata. Si apoi, intotdeauna, Armata este institutia cea bagata in fata. “PROPAGANDA SPECIALA”. Producerea unui vuiet cu efecte extreme precum cel care a avut loc in dimineata de 21 decembrie 1989 implica prezenta unei structuri specializate in razboi psihologic. Prin producerea acelui vuiet s-a dorit chiar inducerea in multime a unei stari de panica, de agitatie. La vremea aceea, Romania avea in cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei o structura “acoperita” specializata in razboi psihologic, in cadrul Directiei Propaganda. Structura se numea “Propaganda Speciala”. Aceasta sectie avea in dotare un TAB amenajat cu boxe, dar si alte masini. Structura era condusa de locotenent-colonelul Ioan Rus, acum, poate nu intamplator, daca ne luam dupa unele marturii care-l descriu alaturi de soferul Moga in masina care a actionat in piata la mitingul din 21 decembrie, diplomat in Belarus. TAB-ul Sectiei de razboi psihologic a aparut abia in zilele urmatoare, fiind chiar blindatul de pe care a cuvantat Caramitru. Ulterior, dupa Revolutie, masinilor si TAB-ului li s-a pierdut urma ani buni, fiind raspandite, departe de Bucuresti, pe la unitatile militare din tara. Un amanunt foarte important este acela ca structura despre care vorbim era subordonata fratelui dictatorului, generalul Ilie Ceausescu. MASINI DISPUSE IN UNGHI. Presupunand totusi ca vuietul n-a pornit de la masinile Sectiei “Propaganda Speciala”, o alta varianta foarte pertinenta este Sectia Asigurare Tehnica, ce avea statii de radio mobile, statii de radioamplificare, masini ARO. Puterea boxelor era cam de 1200 W. Insa sectia aceasta era legata ombilical de Sectia de “Propaganda Speciala”. Potrivit unor specialisti in razboi psihologic pe care i-am consultat, nu se putea crea un vuiet aidoma zgomotului unei rachete doar de la aceste boxe. Cateva marturii avanseaza ideea ca in jurul pietei au fost atunci, de fapt, in jur de 10 masini, aparent noi, chiar camioane, cu numar de Armata. Dar ele au fost dispuse in asa fel incat sa nu fie vizibile, dar si intr-un anumit unghi incat, gratie ecoului din piata, sa produca acel vuiet. Potrivit acelorasi marturii, masinile au ramas peste noapte in jurul pietei. “JOS CEAUSESCU!”. Specialisti in razboiul psihologic cred ca vuietul a fost produs de un generator de joasa frecventa. Dupa terminarea mitingului, spun martori oculari, in dreptul Consiliului de Stat s-a gasit scris cu vopsea alba “Jos Ceausescu!”. In acelasi timp, pe Calea Victoriei, destui barbati carau in brate pachete ce pareau de prajituri. Filajul Securitatii a tras de-atunci concluzia ca sunt prea multi acesti indivizi si, in orice caz, nu duceau prajituri. A fost inceputul sfarsitului!


Madalin Hodor effectively argued how decontextualized and misleading the Securitate narrative is…for they are seeking to suggest…that since these were units that reported to Ilie Ceausescu, to suggest that the actions of the Army unit were intentionally designed to disrupt Nicolae Ceausescu’s speech, is essentially saying that Ilie was attempting to overthrow his brother…

Că Ilie Ceauşescu era convins că „duş­ma­nii externi“ îi puseseră gând rău fratelui său este de înţeles, dar problema este că le-a transmis „viziunea“ sa şi subor­do­na­ţilor. Care subordonaţi erau şi pe 21 de­cembrie 1989 în piaţa unde se desfăşura m­itingul. Dacă cineva ar fi avut curio­zi­tatea să citească până la capăt Ordonanţa 692/C2/2016 a procurorului Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Mi­litare, ar fi putut să producă titluri mai interesante decât „S-a redeschis Dosarul Revoluţiei!“.


După o introducere tehnică (motiv pentru care cred că nimeni nu s-a ostenit să par­curgă restul documentului), se trece la sub­capitolul intitulat Cronologia eveni­men­telor. Aici este prezentată o declaraţie a martorului Ionel Dumitrescu, colonel inginer, ofiţer I la UM 02348 (Secţia de în­zestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei) „având ca atribuţii asigurarea cu tehnică de pro­pa­gandă la inamic a UM 02487 (război psihologic şi asigurarea cu tehnică de pro­pagandă şi cultură – televizoare, apa­rate radio, amplificatoare de putere, mag­netofoane – pentru întreg Ministerul Apă­rării Naţionale )“.


Ce aflăm din ea? Anume că „la data de 21 decembrie 1989 de la unitatea mea au fost trimise mai multe autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul (res­pectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Romînă). Autospecialele trimise au fost sub comanda loco­te­nen­tului-major Grumaz Alexandru, care în prezent ocupă funcţia de consul general al României la Shanghai [la data decla­raţiei, n.n.]. Autospecialele au fost sursa sunetului auzit atunci când adunarea populară organizată în piaţa palatului s-a dezorganizat, iar participanţii au înc­e­put să fugă“.


Iată sfârşitul misterului. Crezând, după ex­plozia grenadei, ca şi cei de la Se­cu­ri­tate, că sediul CC-ului urmează să fie ata­cat în forţă de „diversionişti“, oamenii lui Ilie Ceau­şescu au primit ordin să pună pe am­plificatoarele din piaţă benzile lor de pe simulatoarele de „război psihologic“. Ceea ce explică precis vuietul care a pro­dus acea senzaţie de panică (asta şi trebuia să pro­du­că!) care a făcut ca mulţimea să fugă şi să se calce în picioare, urmărită de „tan­curi“ şi „avioane“. De ce au recurs la aceas­tă mă­sură radicală? Pentru a elibera rapid pia­ţa şi a permite forţelor din jurul peri­me­trului să se concentreze în jurul sediu­lui pentru „a-l apăra pe Tovarăşul Ste­jaruI“ (numele de cod al lui Nicolae Ceau­şes­cu în planurile şi comunicaţiile Se­curităţii).


Ironia supremă este că singurul care a avut capacitatea de a analiza corect si­tuaţia de fapt şi care a blocat un şir de ac­ţiuni ce ar fi condus la un plauzibil măcel a fost tocmai Stejarul. Poate şi pentru că avea posibilitatea să vadă ce se întâmplă de fapt în piaţă de la înălţimea balconului, Nicolae Ceauşescu şi-a dat seama că nu există un pericol iminent, a refuzat suges­tiile de a „intra în sediu“ şi a anulat ipo­teza panicardă a atacului cu un scurt „Ho, bă!“. Care a avut exact sensul primar, pentru că rotiţele planului în desfăşurare s-au oprit imediat.


Oamenii lui Neagoe şi Vlad şi-au pus pie­dicile la arme şi au rămas pe poziţii până când cordoanele de ordine i-au recuperat pe fugari de pe străzile laterale şi i-au îm­pins, împreună cu cei care se refugiaseră în preajma intrării în CC, la loc în piaţă. I-au aşezat, cu chiu, cu vai, cât să dea im­presia că nu sunt aşa de puţini, şi au ape­lat şi la forţele de rezervă ale Direcţiei a V-a şi SMB din interiorul Bibliotecii Na­ţionale ca să completeze rândurile rărite.


Nicolae Ceuaşescu şi-a reînceput discursul, dar toată lumea văzuse deja ce era de văzut. „Poporul“ (chiar şi „loialiştii“ aduşi cu forţa) nu mai era cu ei ca în 1968.


Trebuiau să se bazeze doar pe Armată şi Securitate ca să „reziste“.


Totuşi, deşi încă aveau tancuri, mitraliere şi oameni care să tragă cu ele, cel mai im­portant moment, cel psihologic, fusese de­ja pierdut. Se văzuse la televizor că le era frică…


Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Silviu Curticeanu (seful Cancelariei prezidentiale), mitingul din 21 decembrie

Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Col. Florea Lazarescu (sef serviciu operatii si tehnic, Directia a 5-a), mitingul din 21 decembrie

Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Constantin Manea (sef de cabinet al lui Ceausescu), mitingul din 21 decembrie

“Cele relatate mai sus, sunt completate de martorul Curticeanu Silviu, care a specificat că „Eu nu cunosc ordinele pe care Ceauşescu le-a dat în continuare, dar la scurt timp am putut observa nemijlocit pe o masă aflată într-una din săliţele de la nivelul cancelariei mai multe obiecte aduse probabil din piaţă. Erau prezenţi gl. Neagoe – şeful Direcţiei a V-a şi alte persoane din aparatul de partid şi de stat. Pe masă am văzut mai multe bucăţi de lemn, iar unele aveau la capete, sub forma a două cârlige, „coarne de drac”, foarte bine ascuţite, metalice. Am mai văzut bucăţi de lemn care aveau în vârf „ace”. Aceste „ace” erau de fapt nişte bucăţi metalice de circa 5-6 cm foarte bine ascuţite la vârf şi prinse în acele cozi din lemn. Rolul lor era fără îndoială acela de a împunge şi a provoca evident răniri. Cred că au fost folosite pentru a crea panica şi a dezorganiza respectivul miting. Sunt convins că s-a acţionat în mai multe puncte, ca nişte focare pentru dislocarea mulţimii. Faţă de masa de oameni aflată în acel moment în piaţă nu era suficient să se acţioneze singular de câteva persoane doar într-o anumită zonă. Aşa am şi avut reprezentarea că lumea a alergat în mai multe părţi ca urmare a existenţei mai multor focare de panică. Pe acea măsuţă am văzut şi resturile unei sau unor petarde. Aşa se discuta acolo. Am remarcat prezenţa lui Nicolae Ceauşescu care a vizualizat acele obiecte aflate pe masă şi puteam constata cum teama lui incipientă se transformă în furie. În mod cert Nicolae Ceauşescu înţelegea că acele obiecte au fost folosite cu intenţie pentru destructurarea mitingului. Aşadar, înţelegea că cele petrecute au fost urmarea unor provocări.”


Silviu Curticeanu’s testimony, suggesting that the disruption of Ceausescu’s speech was not spontaneous but was intentional–i.e. the result of a conspiracy or plot–echoes the claims of the former Securitate, and has, of course, been disseminated by Dan “Felix” Voiculescu’s Jurnalul National (from 2004), and Alex Mihai Stoenescu…



Create your website at WordPress.com
Get started