Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Silviu Curticeanu (seful Cancelariei prezidentiale), mitingul din 21 decembrie
Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Col. Florea Lazarescu (sef serviciu operatii si tehnic, Directia a 5-a), mitingul din 21 decembrie
Rechizitoriul din Dosarul Revolutiei: Sursa Constantin Manea (sef de cabinet al lui Ceausescu), mitingul din 21 decembrie
În legătură cu cele afirmate prin paragraful anterior, este important a se reţine declaraţia martorului Dumitrescu Ionel, audiat la sediul SPM, la data de 30.10.2017 (vol.II – Declaraţii, f.292-298). Acesta a relatat că „În decembrie 1989 eram ofiţer al MApN, cu gradul de inginer colonel în cadrul Secţiei cu înzestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei. Unitatea unde activam purta numărul 02348 şi avea în subordine UM 02381 şi UM 02487 Bucureşti. Ocupam funcţia de ofiţer I, având ca principală atribuţie de serviciu, asigurarea cu tehnică de propagandă specială – război psihologic (….) La 21.12.1989 de la unitatea unde activam au fost trimise patru autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul, respectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Română. Aceste autospeciale s-au aflat sub comanda lt.maj. Grumaz Alexandru. Conform planificării, cele patru autospeciale au fost instalate. Afirm în deplină cunoştinţă de cauză că una dintre autospeciale a fost sursa sunetului de joasă frecvenţă cu efect de panică, sunet care a provocat dezordine în mulţimea adunată în Piaţa Palatului, cu ocazia mitingului popular convocat de preşedintele Nicolae Ceauşescu. În timp,s-a acreditat ideea conform căreia acest sunet a fost generat de sovietici sau americani, însă realitatea este că sunetul a fost generat de una dintre cele patru autospeciale dispuse de UM 02348 Bucureşti în perimetrul pieţei. Semnalul de panică a fost opera propagandei speciale la inamic (….) Precizez că acel sunet cu efect de panică, înregistrat pe două benzi magnetice a fost probabil importat. Anterior datei de 21.12.1989 nu a existat nicio situaţie în care respectivele benzi să fie scoase pe teren. Este important de precizat că cele două benzi nu au apărut ca fiind înregistrate în
evidenţele unităţii. La 21.12.1989 ele au fost scoase şi folosite în premieră (….) Din câte cunosc de la persoanele cu care am intrat în contact, cele două benzi cu efect de panică urmau a fi folosite în timpul discursului preşedintelui Ceauşescu, doar dacă s-ar fi ivit ocazia. Concret, această ocazie s-a ivit atunci când anumite persoane infiltrate în rândul manifestanţilor au declanşat acţiuni diversioniste cu scopul de a sparge mitingul. Este vorba de împunsături cu diverse obiecte contondente şi ascuţite, victimele acestei acţiuni fiind în special femeile. Busculada a fost creată dinspre exterior spre interior, fiind generată o mişcare ce nu a putut fi controlată. În acel moment, a fost declanşat sunetul cu efect de panică existent pe benzile respective. Rezultatul acestor acţiuni este binecunoscut. Precizez că, Mircea Andrievici (comandantul UM 02487 Bucureşti) nu a luat singur decizia de folosire a acestui sunet cu efect de panică, ci doar după ce s-a consultat cu mine şi Ionescu Dan (comandantul UM 02381 Bucureşti). Împreună am decis să experimentăm pe viu folosirea acelui sunet. Cunoşteam la modul teoretic ce efecte poate genera difuzarea unui astfel de sunet. Sunetul era emis pe o bandă de joasă frecvenţă şi odată generat crea efecte de panică maximă, în funcţie de subiecţii asupra cărora acţiona (….) Benzile cu sunet de panică au fost distruse prin ardere în seara zilei de 21.12.1989. Pentru realizarea acestui sunet de panică se folosesc huruit de blindate, împuşcături de mitraliere grele sau uşoare, explozii (petarde, grenade). În acest fel, este posibil ca zgomotele unor explozii de grenadă sau petarde raportate de unii martori să fie generate tot de emiterea sunetului respectiv.”
Analiza acestei declaraţii confirmă ceea ce foarte mulţi participanţi la miting au declarat că au simţit în timpul discursului preşedintelui Ceauşescu Nicolae. Mai mult, şi foarte important, este faptul că dezorganizarea mitingului a fost provocată şi prin implicarea directă a unor cadre MApN ce activau în cadrul unei unităţi cu profil special . Martorul citat nu a dorit să precizeze dacă, pentru folosirea celor două benzi magnetice, a avut girul structurilor superioare din cadrul MApN. (pp. 56-58)
The date of Ionel Dumitrescu’s testimony above is 30.10.2017…only his revelations had been “leaking” for some time:
https://www.cotidianul.ro/heruvimii-electronici-din-21-decembrie-1989/
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/dosarul-revolutiei-echipamente-militare-aduse-pentru-a-simula-o-invazie-614934
Of course, this decontextualized (more below) revelation had been bumping around for years already. Where? Why among former securisti and in the media favored by them, for example, Dan “Felix” Voiculescu’s Jurnalul National in 2004 (this is the year that a then marginalized Vladimir Tismaneanu wrote op-eds at JN but defended himself by saying it was not as bad as it now appears because Felix had not been officially declared as having had Securitate ties, and the articles quoting the V-a Securitate officer below are cited by Maria Bucur as credible sources on what transpired on 21 December 1989…you can’t make this stuff up!):
https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/unitatile-antitero-au-fost-inlaturate-din-piata-palatului-70144.html
Dupa 14 ani, doi fosti ofiteri cu functii inalte in Securitate fac dezvaluiri spectaculoase despre esecul mitingului din 21 decembrie 1989. Patrunderea intrusilor in Piata Palatului a fost premeditata. In mod inexplicabil, unitatile de control antitero nu au fost anuntate de organizarea mitingului.
https://jurnalul.antena3.ro/campaniile-jurnalul/decembrie-89/vuietul-produs-de-o-masina-a-armatei-70050.html
Un ofiter de Securitate cu rang inalt povesteste cum fost creata panica in Piata Palatului, de un vuiet teribil produs de o instalatie amplasata pe o masina a Armatei. Zgomotul si grupurile de agitatori au facut ca mitingul sa scape de sub control, iar manifestantii sa rupa randurile, aruncandu-si pancartele si fugind din piata, sub ochii lui Ceausescu.
Un ofiter cu functie inalta in fosta Directie V sparge tacerea, facand dezvaluiri senzationale despre momentul in care mitingul convocat in Piata Palatului, in dimineata zilei de 21 decembrie ‘89, s-a intors impotriva lui Ceausescu. Sub protect ia anonimatului (la care va renunta la un moment dat), martorul ocular relateaza experient a “provocarii” (cum o numeste el), accentua nd doua aspecte de importanta majora. Unul este zgomotul infernal care a semanat groaza in zecile de mii de ocupant i ai pietei. Al doilea este prezenta unor grupuri de barbati ale caror actiuni au amplificat panica.
MARIUS TUCA
- Jurnalul National: Unul dintre cele mai importante momente de la acea manifestatie a fost vuietul care s-a auzit si care i-a ingrozit pe oamenii care se aflau in piata si au inceput sa se imbulzeasca. Unde va aflati in acel moment? Ma aflam in fata sediului Comitetului Central sub balconul principal. Zgomotul s-a produs in doua reprize, la intervale scurte de timp. A fost sub forma unui vuiet asemanator lansarii unei rachete. Dar foarte interesant pentru ca frecventa vuietului a fost atat de puternica incat chiar prin masa aceea de oameni simteai cum iti vibreaza stomacul. In nici un caz nu s-a produs in nici una dintre masinile televiziunii. Toate aceste mijloace ale televiziunii fusesera amplasate de-a lungul cladirii CC, pe fatada, foarte aproape de spatiul verde.Erau vreo trei masini. Chiar in dreptul Bibliotecii Universitare a venit, fara sa fie anuntata si fara sa stiu de existenta ei, o masina de la Armata, de marimea unui microbuz tv, deasupra careia se aflau difuzoare de la instalatiile de sonorizare. Era de culoare kaki si cu numar de armata. Numai ca ofiterii care au fost la Biblioteca Universitara, care faceau parte din Comandamentul Bucuresti m-au informat ca zgomotele respective s-au produs de la aceasta masina a Armatei. Deci avea difuzoare deasupra.
- Ati mai vazut inainte astfel de masini ale Armatei?Cand avea loc un miting in afara de mijloacele acestea de la televiziune, obligatoriu solicitam sprijin, daca era nevoie, si de la Armata, dar si prin mijloacele noastre. Noi aveam un Mercedes pe care era montata o statie de un kilowat. Masina aceasta ulterior i-am dat-o lui Dan Iosif de-a dus-o in piata si s-a laudat ca a capturat-o de la Securitate.
- Difuzorele pentru miting unde erau?Erau si in fata CC si de o parte si de alta incat sa acopere toata piata. Erau multe. Dar toate erau dirijate de carele de reportaj si de masinile de sonorizare. De la ei este exclus sa se fi produs vuietul.
- Dupa vuiet ce s-a intamplat?Nu se crea busculada numai din cauza vuietului. Ulterior am aflat, dupa ce s-a evacuat piata, ridicandu-se obiectele care au ramas in piata (lozici rupte, obiecte de imbracaminte), cei care au fost pe latura dinspre Consiliul de Stat, la semnalul care s-a primit al zgomotului respectiv au scos suportii lozincilor si am gasit aproape o suta de astfel de mijloace, un gen de furci. Suportul de lemn si partea de sus tepi. Au intepat indeosebi femeile care erau prin apropiere, ele au tipat, s-a creat busculada si in felul acesta s-a produs dezordinea din piata. S-au aruncat si doua petarde pe latura dinspre Magazinul „Muzica”. Imediat cum a inceput sa se evacueze oamenii din piata, masina aceasta cu numar de Armata a disparut foarte repede.
- Ati gasit dupa miting magneti pe la boxe, pentru ca s-a vehiculat si aceasta varianta pentru producerea vuietului?Nu, nici vorba de asa ceva. Zgomotele care s-au produs erau ca suieratul unei rachete.Ne-am uitat pe cateva fotografii de-atunci si nu apare masina aceea cu numar de Armata.
- Cand credeti ca a disparut?La putin dupa vuiet. Era chiar in fata Bibliotecii, pe latura dinspre piata.
- Ofiterii Directiei pe care o conduceati au facut fotografii, au luat imagini de la miting?Da, am inregistrat pe camere video tot mitingul, dar dupa evenimente imaginile au disparut. Mai mult, vreau sa va precizez ca Directia a V-a a fost luata in paza Armatei la 22 decembrie, la ora 14:00. Ulterior, desi era sub paza, la 23 decembrie s-a tras in ea. In acea zi, cei de la Armata au venit cu camioanele si au luat toate fisetele din Directie si apoi sediul a fost incendiat.
- Pe imaginile dumneavoastra se vedea aceasta masina?Sigur ca da. Le-am urmarit imediat dupa miting si le-am examinat cu atentie, dar au disparut, cum v-am spus, toate, precum si alte bunuri. Cu toate ca sediul era luat in paza, de acolo s-au distribuit munitie si armament.
- La ce ora s-au auzit vuietele si petardele?Zgomotul s-a auzit la aproximativ 20-25 de minute de la inceperea mitingului. S-au aruncat si cele doua petarde in momentul in care a inceput sa se creeze busculada. Ca sa mareasca amploarea busculadei s-au aruncat cele doua petarde. Vuietul a constituit semnalul si pentru cei care trebuiau sa actioneze cu furcile.
https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/vuietul-a-fost-facut-de-o-masina-a-armatei-56813.html
A fost o diversiune psihologica reusita
 |
|
APEL. “Alo, alo, tovarasi! Ramaneti linistiti pa locurili voastre!”
|
Prezenta unei masini cu numar de Armata la mitingul din 21 decembrie ne-a fost confirmata si din alte surse. La prima vedere, lucrurile ar fi, asadar, clare: vuietul a fost produs, voit, de o instalatie aflata pe o masina a Armatei. Incercand sa descifram enigma acelui miting, ajungem usor la concluzia ca premisa nu-i neaparat adevarata. Masini cu numar de Armata aveau la acea data si Directia a IV-a (Contrainformatii Militare) a Departamentului Securitatii Statului, si Centrul de Informatii Externe, structura de spionaj a Securitatii. In fond, prima modalitate de camuflaj deosebit de eficienta pe care o folosesc pe orice meridian al lumii institutiile de informatii este aceea de a se prezenta de la Armata. Si apoi, intotdeauna, Armata este institutia cea bagata in fata. “PROPAGANDA SPECIALA”. Producerea unui vuiet cu efecte extreme precum cel care a avut loc in dimineata de 21 decembrie 1989 implica prezenta unei structuri specializate in razboi psihologic. Prin producerea acelui vuiet s-a dorit chiar inducerea in multime a unei stari de panica, de agitatie. La vremea aceea, Romania avea in cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei o structura “acoperita” specializata in razboi psihologic, in cadrul Directiei Propaganda. Structura se numea “Propaganda Speciala”. Aceasta sectie avea in dotare un TAB amenajat cu boxe, dar si alte masini. Structura era condusa de locotenent-colonelul Ioan Rus, acum, poate nu intamplator, daca ne luam dupa unele marturii care-l descriu alaturi de soferul Moga in masina care a actionat in piata la mitingul din 21 decembrie, diplomat in Belarus. TAB-ul Sectiei de razboi psihologic a aparut abia in zilele urmatoare, fiind chiar blindatul de pe care a cuvantat Caramitru. Ulterior, dupa Revolutie, masinilor si TAB-ului li s-a pierdut urma ani buni, fiind raspandite, departe de Bucuresti, pe la unitatile militare din tara. Un amanunt foarte important este acela ca structura despre care vorbim era subordonata fratelui dictatorului, generalul Ilie Ceausescu. MASINI DISPUSE IN UNGHI. Presupunand totusi ca vuietul n-a pornit de la masinile Sectiei “Propaganda Speciala”, o alta varianta foarte pertinenta este Sectia Asigurare Tehnica, ce avea statii de radio mobile, statii de radioamplificare, masini ARO. Puterea boxelor era cam de 1200 W. Insa sectia aceasta era legata ombilical de Sectia de “Propaganda Speciala”. Potrivit unor specialisti in razboi psihologic pe care i-am consultat, nu se putea crea un vuiet aidoma zgomotului unei rachete doar de la aceste boxe. Cateva marturii avanseaza ideea ca in jurul pietei au fost atunci, de fapt, in jur de 10 masini, aparent noi, chiar camioane, cu numar de Armata. Dar ele au fost dispuse in asa fel incat sa nu fie vizibile, dar si intr-un anumit unghi incat, gratie ecoului din piata, sa produca acel vuiet. Potrivit acelorasi marturii, masinile au ramas peste noapte in jurul pietei. “JOS CEAUSESCU!”. Specialisti in razboiul psihologic cred ca vuietul a fost produs de un generator de joasa frecventa. Dupa terminarea mitingului, spun martori oculari, in dreptul Consiliului de Stat s-a gasit scris cu vopsea alba “Jos Ceausescu!”. In acelasi timp, pe Calea Victoriei, destui barbati carau in brate pachete ce pareau de prajituri. Filajul Securitatii a tras de-atunci concluzia ca sunt prea multi acesti indivizi si, in orice caz, nu duceau prajituri. A fost inceputul sfarsitului!
Madalin Hodor effectively argued how decontextualized and misleading the Securitate narrative is…for they are seeking to suggest…that since these were units that reported to Ilie Ceausescu, to suggest that the actions of the Army unit were intentionally designed to disrupt Nicolae Ceausescu’s speech, is essentially saying that Ilie was attempting to overthrow his brother…
Că Ilie Ceauşescu era convins că „duşmanii externi“ îi puseseră gând rău fratelui său este de înţeles, dar problema este că le-a transmis „viziunea“ sa şi subordonaţilor. Care subordonaţi erau şi pe 21 decembrie 1989 în piaţa unde se desfăşura mitingul. Dacă cineva ar fi avut curiozitatea să citească până la capăt Ordonanţa 692/C2/2016 a procurorului Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, ar fi putut să producă titluri mai interesante decât „S-a redeschis Dosarul Revoluţiei!“.
După o introducere tehnică (motiv pentru care cred că nimeni nu s-a ostenit să parcurgă restul documentului), se trece la subcapitolul intitulat Cronologia evenimentelor. Aici este prezentată o declaraţie a martorului Ionel Dumitrescu, colonel inginer, ofiţer I la UM 02348 (Secţia de înzestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei) „având ca atribuţii asigurarea cu tehnică de propagandă la inamic a UM 02487 (război psihologic şi asigurarea cu tehnică de propagandă şi cultură – televizoare, aparate radio, amplificatoare de putere, magnetofoane – pentru întreg Ministerul Apărării Naţionale )“.
Ce aflăm din ea? Anume că „la data de 21 decembrie 1989 de la unitatea mea au fost trimise mai multe autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul (respectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Romînă). Autospecialele trimise au fost sub comanda locotenentului-major Grumaz Alexandru, care în prezent ocupă funcţia de consul general al României la Shanghai [la data declaraţiei, n.n.]. Autospecialele au fost sursa sunetului auzit atunci când adunarea populară organizată în piaţa palatului s-a dezorganizat, iar participanţii au început să fugă“.
Iată sfârşitul misterului. Crezând, după explozia grenadei, ca şi cei de la Securitate, că sediul CC-ului urmează să fie atacat în forţă de „diversionişti“, oamenii lui Ilie Ceauşescu au primit ordin să pună pe amplificatoarele din piaţă benzile lor de pe simulatoarele de „război psihologic“. Ceea ce explică precis vuietul care a produs acea senzaţie de panică (asta şi trebuia să producă!) care a făcut ca mulţimea să fugă şi să se calce în picioare, urmărită de „tancuri“ şi „avioane“. De ce au recurs la această măsură radicală? Pentru a elibera rapid piaţa şi a permite forţelor din jurul perimetrului să se concentreze în jurul sediului pentru „a-l apăra pe Tovarăşul StejaruI“ (numele de cod al lui Nicolae Ceauşescu în planurile şi comunicaţiile Securităţii).
Ironia supremă este că singurul care a avut capacitatea de a analiza corect situaţia de fapt şi care a blocat un şir de acţiuni ce ar fi condus la un plauzibil măcel a fost tocmai Stejarul. Poate şi pentru că avea posibilitatea să vadă ce se întâmplă de fapt în piaţă de la înălţimea balconului, Nicolae Ceauşescu şi-a dat seama că nu există un pericol iminent, a refuzat sugestiile de a „intra în sediu“ şi a anulat ipoteza panicardă a atacului cu un scurt „Ho, bă!“. Care a avut exact sensul primar, pentru că rotiţele planului în desfăşurare s-au oprit imediat.
Oamenii lui Neagoe şi Vlad şi-au pus piedicile la arme şi au rămas pe poziţii până când cordoanele de ordine i-au recuperat pe fugari de pe străzile laterale şi i-au împins, împreună cu cei care se refugiaseră în preajma intrării în CC, la loc în piaţă. I-au aşezat, cu chiu, cu vai, cât să dea impresia că nu sunt aşa de puţini, şi au apelat şi la forţele de rezervă ale Direcţiei a V-a şi SMB din interiorul Bibliotecii Naţionale ca să completeze rândurile rărite.
Nicolae Ceuaşescu şi-a reînceput discursul, dar toată lumea văzuse deja ce era de văzut. „Poporul“ (chiar şi „loialiştii“ aduşi cu forţa) nu mai era cu ei ca în 1968.
Trebuiau să se bazeze doar pe Armată şi Securitate ca să „reziste“.
Totuşi, deşi încă aveau tancuri, mitraliere şi oameni care să tragă cu ele, cel mai important moment, cel psihologic, fusese deja pierdut. Se văzuse la televizor că le era frică…
https://revista22.ro/70259089/mitingul-din-21-decembrie-1989-epitaful-unui-alt-episod-al-loviturii-de-stat.html
